Coronarografia este o metodă invazivă ce permite vizualizarea directă a arterelor care hrănesc mușchiul inimii (numite și artere coronare). Prin această coronarografie, medicul cardiolog intervenționist identifică într-o manieră precisă existența îngustărilor arterelor coronare, extensia și severitatea acestora. Aceste îngustări ale arterelor inimii, numite și stenoze coronariene sunt consecința aterosclerozei și pun pacientul în pericol de infarct. Ca urmare a diagnosticului precis pus în urma coronarografiei, este aleasă metoda optimă de tratament care poate fi medicamentos, intervențional, respectiv dilatarea arterelor inimii cu balonaș și stent.

Coronarografia se realizează în cadrul Laboratorului de Angiografie și Cardiologie Intervențională din cadrul SJU Ploiești, în condiții sterile și sub anestezie locală. Pacientul rămâne conștient pe toată durata procedurii, este monitorizat atent și comunică în permanență cu medicul cardiolog intervenționist și cu asistentele de angiografie.

Cardiologul intervenționist, cu atestat de supraspecializare în cardiologie intervențională și invazivă, alege locul puncției arteriale - la nivelul încheieturii mâinii sau la nivel inghinal - și efectuează anestezia locală cu xilină. După realizarea puncției arteriale, cu ajutorul unor ghiduri și sonde (catetere), se avansează până la originea arterelor inimii sub control radioscopic. Prin injectarea unei substanțe de contract pe bază de iod, sunt opacificate arterele coronare și se observă fluxul de sânge și prezența eventualelor blocaje.

La sfârșitul procedurii se realizează hemostaza la încheietura mâinii sau inghinal, prin compresie manuală sau cu ajutorul unor dispozitive speciale. După procedură, pacientul păstrează repaus la pat pentru câteva ore - 2 ore după procedura efectuată la nivelul mâinii (radial), respectiv 8-12 ore după procedurile efectuate femural și cu hemostază manuală.

Investigația durează în medie 30-45 minute, după care pacientul se poate alimenta normal.

Riscurile procedurii sunt foarte mici, iar pacientul este informat de către medicul cardiolog intervenționist. Riscurile comune (1-2%) sunt reprezentate de hematoame sau sângerări la locul puncției arteriale, alergie la substanța de contrast iodată, aritmii cardiace. Riscul vital al coronarografiei este de cel mult 1 la mie.

Angioplastia coronariană se realizează tot prin cateter, minim invaziv, cu o rată de succes de peste 95% și o frecvență a complicațiilor de maxim 1%. Stenozele coronariene sunt dilatate cu un balonaș special, iar dilatarea cu balon este urmată de implantarea unei endoproteze coronariene speciale numita stent coronarian. Stentul este un tub de forma unei rețele metalice care are rolul de a menține artera coronară deschisă și de a permite un flux de sânge normal.

Spre deosebire de stenturile metalice simple care prezintă un risc de reînfundare (restenoză) de 25%, stenturile impregnate cu substanțe antiproliferative (stenturile active farmacologic) reduc la 4-5% riscul restenozei.

În cadrul SJU Ploiești se folosesc stenturi active farmacologic de ultimă generație, cu polimer bioresorbabil sau fără polimer, ceea ce conferă o siguranță sporită pe termen lung.

Angioplastia coronariană durează între 30-60 minute, uneori mai mult, în cazul unor proceduri mai complexe indicate pentru artere coronare închise complet (ocluzii coronariene cronice totale).

Pacientul este supravegheat și monitorizat în cadrul Compartimentului de Terapie Intensivă Coronariană pentru o perioadă de 12-24 ore. Pacientului i se recomandă să se hidrateze cu 2-2,5 litri de lichide, să se alimenteze normal, iar după perioada de supraveghere se verifică locul puncției arteriale, se efectuează electrocardiograma de control, iar în anumite cazuri se verifică prin analize de sânge funcția renală (uree, creatinină). Pacientul este externat la 24-48 ore după angioplastia coronariană cu stent, cu recomandarea de a nu întrerupe tratamentul prescris, în special asocierea aspirină + clopidogrel sau ticagrelor.

Arteriografia periferică este o procedură minim invazivă recomandată pentru explorarea arterelor membrelor inferioare (artera iliacă, artera femuro-poplitee sau artera gambei).

Se recomandă pacienților cu suspiciune de arteriopatie periferică, afecțiune care presupune depunerea de plăci ateromatoase pe pereții arterelor din zona periferică.

Procedura minim invazivă presupune o puncție pe artera femurală sau radială unde se va monta o teacă. Prin această teacă (un tub mic subțire de plastic), se va introduce un cateter (o sondă). Cateterul va fi ghidat prin vasele de sânge până în zona vizată pentru investigare. Aici, medicul cardiolog va injecta substanță de contrast. Astfel se pot observa eventualele blocaje în calea curgerii normale ale sângelui. În funcție de rezultat, medicul poate recomanda fie tratament medicamentos, fie tratament intervențional prin dilatarea zonei stenozate cu balon sau stent.

• Spitalizare de 24 de ore
• Anestezie locală
• Durata procedurii 30-60 minute 

Cardiostimularea permanentă reprezintă unica opțiune terapeutică a pacienților care se prezintă cu bradiaritmii (deficiențe în generarea sau conducerea impulsului electric la nivelul structurilor specializate ale inimii) care nu sunt cauzate de factori reversibili.

Există mai multe tipuri de stimulatoare în funcție de cavitățile cardiace stimulate. Laboratorul nostru dispune în acest moment de stimulatoare mono și bicamerale.

Procedura are loc în sala de angiografie și cateterism cardiac după toate regulile de asepsie și antisepsie ale unei intervenții chirurgicale.

Pacientul este monitorizat din punct de vedere al funcțiilor vitale (ritm cardiac, tensiune arterială, saturație arterială în oxigen) pe toată perioada procedurii. De asemenea, un aspect foarte important este administrarea preoperatorie a unei doze de antibiotic, astfel reducându-sesemnificativ riscul infecțiilor dispozitivului implantat ce reprezintă o complicație redutabilă.

Se realizează antisepsia regiunii subclaviculare și se acoperă pacientul cu un câmp steril dedicat acestei proceduri.

Se efectuează anestezie locală cu xilină, la care se poate adăuga un sedativ intravenos în condiții de anxietate și discomfort ale pacientului.

Se practică o incizie de aproximativ 5 cm paralelă cu șanțul deltopectoral, urmată de disecția plan cu plan însoțită permanent de hemostază până la fascia mușchiului pectoral. Scopul final este obținerea unui abord venos (de obicei vena cefalică, alternative fiind vena subclaviculară, vena axilară sau, în cazuri rare, vena jugulară externă și cea internă).

Odată obținut abordul venos, se introduc sondele de stimulare sub ghidaj radiologic, fixându-se în anumite zone ale mușchiului atrial sau/și ventricular.

Pasul următor presupune testarea intraprocedurală a parametrilor sondelor (detecție și stimulare). Dacă aceștia sunt satisfăcători, sondele se fixează la țesuturile adiacente cu fire de sutură neresorbabile, apoi se conectează la un stimulator cardiac, care se introduce într-un mic buzunar creat deasupra fasciei mușchiului pectoral.

La final se realizează sutura plăgii în mai multe straturi, urmată de aplicarea unui pansament steril compresiv.

Postprocedural pacientul este monitorizat în terapia intensivă cardiacă pentru o scurtă perioadă de timp, apoi transferat pe secție.

În lipa complicațiilor, de obicei pacientul este externat a doua sau a treia zi de la stimulare, fiind instruit asupra momemntelor controalelor ulterioare.